Interviu cu un român: K. J. Mecklenfeld #1 + Concurs 2x Planeta de Aur

Bună, cititori! Revin, azi, în această zi, acum – cu un nou clip. Este vorba despre primul episod din „INTERVIU CU UN ROMÂN”, o serie de clipuri ce îşi propune să promoveze românii creatori, care îmi plac mie şi care consider eu că merită scoşi la înaintare.

cropped-20160521_121409_hdr.jpg

Primul autor ce doresc să-l prezint este K. J. Mecklenfeld, autorul romanului „Hendrik de Mol și Planeta de Aur”, care are o recenzie completă scrisă de mine AICI şi pe care vă invit să-l citiţi dacă vă este dor de magia copilăriei.
Din păcate, stare de sănătate a autorului nu i-a permis să filmeze răspunsurile la întrebări, însă le-am filmat eu în locul lui, pentru că îmi doream foarte mult să debutez seria de clipuri şi nu am vrut să aştept să se refacă. Urât din partea mea, ştiu. Însă acest mic neajuns este pus în umbră de cele două exemplare din „Hendrik de Mol și Planeta de Aur” oferite prin bunăvoinţa autorului și a celor de la Editura Univers, cărora le mulţumesc pentru generozitate.
Acum, să trecem la interviu și aveți atât varianta video cât și varianta scrisă!
Enjoy!

2796712713091991_1162572687100367_8269484475008122587_n

Interviu cu un român #1

K. J. Mecklenfeld

I. Varianta video

II. Varianta scrisă

  1. Povesteşte ceva despre romanele tale şi de ce ar trebui să le citim!

Ah, le-aș zice mai degrabă cărți de aventuri pentru copii între 9 și 99 de ani. Asta vrea să spună că le recomand tuturor celor care și-au păstrat o latură copilăroasă, chiar dacă o țin bine ascunsă.

  1. De ce ai preferat un decor şi nume olandeze şi nu româneşti?

În primul rând pentru că se potriveau mai bine cu povestea pe care doream să o scriu. Orice scriitor își găsește de multe ori inspirația în locul în care trăiește. Siepelstad, unde locuiește Hendrik de Mol, este unul dintre orășelele mele olandeze preferate, iar Muzeul Jucăriilor este o combinație între unul olandez și unul englezesc.

În al doilea rând pentru că mi-am dorit ca povestea să fie accesibilă și celor din Olanda sau Statele Unite sau Germania. Oricât de mult mi-ar plăcea mie Harap-Alb și Păsări-Lăți-Lungilă, ai nevoie de explicații suplimentare pentru cineva care provine dintr-o altă cultură.

  1. Care e diferenţa între self şi tradiţional publishing? Şi ce anume preferi? Also, ai vrea să publici cărţile tale şi în afara României?

Bună întrebare! Într-un fel, diferența devine din ce în ce mai greu de sesizat. Oricine își poate cumpăra un ISBN și oricine poate publica, oricând, o carte via Internet, chiar fără ISBN. O carte publicată este o carte publicată, indiferent prin ce metodă.

În alt fel, însă, există o diferență enormă: marketingul cărții, care este reflectat în vânzări, bineînțeles.

Aici sunt două puncte de menționat:

  1. Limba în care este scrisă cartea. Una este sa fii vorbitor nativ de limba engleză, să scrii o carte în limba engleză, pentru o piață de vorbitori de limbă engleză, și alta este să scrii în limba română, germană, olandeză sau orice altă limbă de pe Pământ. Marea majoritate a informațiilor despre self-publishing, care se găsesc pe Internet, se referă la cartea în limba engleză. Da, diferența poate fi enormă în felul în care evoluezi ca scriitor, dar numai dacă vorbim de cei englezi sau americani, vorbitori nativi. Pentru ei piața este suficient de evoluată și de mare încât cu un marketing inteligent să poată ajunge să trăiască din vânzarea de carte self-published. Pentru români (încă) nu.
  2. Marketingul de carte mult superior al englezilor și americanilor – vezi Tolkien, J.K.Rowling, Dan Brown, Stephen King, care au scris cu toții cărți bune, fără doar și poate, dar nu sunt singurii de pe planetă – diferența o face marketingul de mare clasă!

În cazul meu nu a fost vorba de preferință, ci de a fi practic. Acum doi ani, când am terminat de scris primul volum din Aventurile lui Hendrik de Mol, am preferat self-publishing-ul fiindcă aceasta era cea mai rapidă și mai ieftină metodă de a ajunge la cât mai multă lume în România, de aici, din Olanda. Dacă aș fi fost în România, aș fi procedat altfel, probabil. Aș fi trimis manuscrisul direct la edituri și apoi aș fi urmat turneu de promovare cât mă țineau picioarele. Cu ocazia aceasta, iată un sfat pentru viitorii scriitori: încercați întâi să publicați printr-o editură consacrată. Ei au uneltele potrivite, experiența și rețeaua necesară care vă pot salva ani de muncă, timp pe care îl puteți folosi pentru creație. Self-publishing-ul este foarte util pentru a vă face promovare în cazul în care vă aflați într-o altă țară, cum a fost cazul meu, dacă nu vă deranjează să petreceți mai mult de jumătate din timp cu activități de marketing și vânzări, sau dacă ați fost respins de către absolut toate editurile la care v-ați trimis manuscrisul.

Acum merg pe publicarea tradițională fiindcă prefer să scriu cărți și să las editurile să se ocupe de rest (deși mai dau și eu o lăbuță de ajutor la marketing).

Bineînțeles că aș vrea să văd cărțile cu Hendrik de Mol traduse și publicate și în alte țări. Cel mai mult îmi doresc, de fapt, să le văd ilustrate și apoi filmate.

 

  1. Care sunt autorii care te-au influenţat cel mai mult? Recomandă 3 cărţi.

Răspund la amândouă întrebările dintr-o dată. Încă din copilărie am trei autori preferați, ce s-au „bătut” întodeauna pentru locul întâi: Tolkien cu al său Hobbit (și Gollum care mi-a bântuit multe nopți), Lewis Carroll cu a sa Alice în Țara Minunilor și Kenneth Grahame cu Vântul prin salcii.

Nu pot să nu menționez doi mari favoriți apăruți în ultima decadă: J.K. Rowling și Hayao Miyazaki. Miya-san are marele avantaj că mediul său este grafic, deci poate adăuga la poveste și ilustrații (sau invers, haha). Personal, îl consider cel mai mare povestitor al epocii în care trăim.

Fiindcă aceasta este o întrebare pe care o primesc de multe ori, dar și pentru că marketingul de carte al vesticilor este senzațional și văd promovate o mulțime de cărți americane și englezești în detrimentul altora, măcar la fel de bune, scrise de autori din alte țări, am adunat toate preferatele mele într-o listă de 100 de cărți pentru copii.

  1. Fiind autor de romane pentru copii, crezi că ai o anumite responsabilitate faţă de aceştia? Una care să se reflecte în conţinutul tău? Care este un lucru de care te temi când vine vorba de percepţia cititorilor cu privire la cărţile tale?

Da, mă consider responsabil față de cititori, în special față de copii. Scriitorul are măcar aceeași responsabilitate cu cea a unui părinte deoarece cărțile citite în perioada copilăriei formează viitorii adulți.

La început eram mult mai sensibil, cum cred că este orice om la prima sa carte scrisă, însă apoi am înțeles un lucru: nu voi reuși niciodată să scriu o carte care să fie pe placul tuturor. Nimeni nu a reușit, nici măcar Rowling (vezi mulțimea de rating-uri de 1 și 2 stele pe Goodreads pentru Harry Potter). Important este să găsești segmentul de cititori care preferă genul de carte scrisă de tine.

De temut? Pe vremuri mă temeam că nu voi crește niciodată (la minte), dar acum nu mă mai tem. Să crești înseamnă să îți găsești vocea care să se audă în zgomotul lumii – iar eu mi-am găsit-o. Rămâne doar să mă străduiesc ca poveștile mele să ajungă la cât mai mulți dintre cei care s-ar putea bucura citindu-le.

  1. Cum ai ajuns să scrii despre un copil cu agorafobia? Ai ştiut mereu despre ce vrei să scrii? De ce cărţi pentru copii? 

Am scris despre un copil cu agorafobie pentru că am suferit personal de agorafobie pentru o perioadă de timp. Da, da, știu cât de groaznic este. Evident că în carte am exagerat un pic simptomele, dar multe dintre emoțiile lui Hendrik le-am trăit și eu (vai de blana mea!). Și, înainte să mă întrebi, îți spun: nu, nu am avut Pește-Banană, dar tare bine mi-ar fi prins un Consilier de Fericire Personală!

Nu, nu am știut despre ce vreau să scriu. Scriam (și desenam chiar) pentru prietenii și familia mea, de când eram în școala primară, dar nu aveam o poveste anume. Singurul lucru care mi-l doream era să văd oamenii zâmbind sau râzând. A venit, însă, un moment când pasiunea mea pentru jucării s-a îmbinat cu pasiunea pentru aventură. Prima poveste am scris-o în joacă, pentru un grup de prieteni. Nu am dus-o la bun sfârșit, dar a stat la baza cărților cu Hendrik de Mol și probabil a următoarei serii pe care o voi scrie.

De ce cărți pentru copii? Se spune că scrii pentru categoria de vârstă a cărei minte (încă) o ai. Ei bine, mie îmi este ușor să mă pun în pielea mea de când aveam 10 ani. Întotdeauna mi-a fost ușor. Am avut o perioadă în care m-am străduit din răsputeri să fiu adult, dar nu mi-a reușit, haha. Asta e! Probabil natura mea pufoasă de urs de pluș nu mă lasă.

  1. Exista părţi din carte care au tenta autobiografică?

Dap. Agorafobia. Și apoi, călătoriile pe Planeta de Pluș, care sunt reale. Editorul meu de pe Planeta de Pluș mi-a spus că aș face bine să scriu un ghid de călătorie pentru Hamsterdam, dar să vedem cum stau cu timpul. Întâi e musai să termin Trilogia Planetelor și apoi încep alte proiecte.

  1. Ce alte genuri ai vrea să mai abordezi?

Voi scrie întotdeauna pentru copii și întotdeauna aventuri. Posibil să merg spre YA, dar nu mai departe. Cum ziceam, natura mea pufoasă nu mă lasă.

  1. Care este partea preferată când scrii o carte? Ai ritualuri când e vorba de scris?

Etapa mea preferată este cea preliminară scrierii propriu-zise a cărții. Mi-a plăcut întotdeauna, încă de când eram copil, să visez cu ochii deschiși, să creez lumi noi și să îmi imaginez personaje și aventuri.

Da, am ritualuri, altfel mi-ar lua mult mai mult să scriu o carte. Cea mai importantă descoperire a mea? Inspirația te găsește mai ușor la masa de scris. Dacă te gândești serios să îți faci din scris o meserie, atunci trebuie să îi dedici zilnic timp, indiferent de perioada din viață în care te afli. Cu cât mai mult timp, cu atât mai bine.

  1. Când îţi citeşti romanul, ai tendinţa să-l citeşti cu un ochi critic sau îl citeşti ca pe oricare altă carte?

Da, mă străduiesc să îl citesc cu un ochi critic, pentru că vreau să fie pe cât de bun posibil. Problema este că oricât de critic ai vrea să fii, este o carte pe care tu ai scris-o și nimeni altcineva în afară de tine nu ar fi putut-o scrie. Poți critica până la un punct – mai departe este necesară opinia altcuiva, de preferat cea a unui profesionist, un editor.

  1. Care este o întrebare pe care ai fi vrut să ţi-o pună cineva şi care e răspunsul?

Cât de important este să citești?

Este Foarte, Nemaipomenit, Extrardinar de Important, cu o singură condiție: să nu uităm că altcineva a trăit, sau a inventat pentru noi, ceea ce citim într-o carte. Este esențial pentru sănătatea și fericirea noastră să fim conștienți că realitatea există în afara cărților și că avem o viață de trăit, nu (doar) de citit.

 

FINAL

Concurs

Pentru a câştiga unul dintre cele două exemplare oferite, trebuie doar să urmaţi paşii de mai jos.

IMPORTANT!!

Data limita pentru inscrieri este 19.07.2016. Castigatorii vor fi anuntati pe 20!

Puteti sa va inscrieti doar la unul dintre cele doua concursuri!

1. Un exemplar prin tragere la sorți
Puteţi să-l câştigaţi doar dacă vă abonaţi la canalul meu de Youtube (AICI) şi dacă daţi like la pagina de Facebook a cărţii (AICI). După care vă invit să reveniţi cu un comentariu pe canal, la clip cu „Particip”

2. Un exemplar prin răspuns
Pentru a câştiga cel de-al doilea exemplar tot ce trebuie să faceţi e să răspundeţi la întrebarea de la finalul clipului, fie aici, fie în secţiunea comentarii a clipului şi să daţi un like paginii de Facebook a Editurii Univers (AICI). Castigatorul il alege autorul.

Succes!

Advertisements

6 Comments Add yours

  1. Adrian Ivan says:

    Ai pus link tot spre pagina de fb a cartii in loc sa pui link spre pagina editurii 😉 Multumi de interviu si de concurs

    Liked by 2 people

    1. Mersi mult! Editez acum

      Liked by 2 people

      1. Adrian Ivan says:

        cu placere 😉

        Liked by 1 person

  2. Mii de mulțumiri pufoase pentru interviu, Daniel. Uite că am reușit să revin la viață după invazia de viruși de gripă de pluș. Knopf și plușurile îți transmit și ei salutări și îți mulțumesc pentru efortul tău (te-au declarat Erou Pufos al Biroului de Pluș, ca să ști!).
    PS – ai dat pisicuța albă sau o mai ai?

    Liked by 1 person

    1. Bună! Mersi mult, ma simt onorat și sper sa ne revedem la fel de pufoși și pe Planeta de Jad 🌍. Și ma bucur sa aud ca ești mai bine! Da, am reușit să-l găsesc un ‘sclav’ și amândoi se declara mulțumiți!

      Like

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s