RECENZIE: Zona Zero, de Lavinia Călina

Zona Zero

coperta_zona-zero_lavinia-calina

Autor: Lavinia Călina
An: 2015
Editura: Herg Benet
Gen: Distopie/Post-apocaliptică
Rating: 8 din 10 Pocahontas

Descriere

        ,,Lovită de un virus necunoscut, omenirea se află în pragul extincției. Paraziții, cei atinși de boală, sunt ei înșiși cea mai mare primejdie față de puținii care au reușit să supraviețuiască. Iar lupta este aprigă. Pentru Elena, pierderea soțului la atât de scurt timp după ce s-a căsătorit din dragoste a însemnat punctul de pornire pentru o transformare care ar fi părut fără închipuire până atunci: salvarea grupului pe care va ajunge să îl conducă refugiată într-unul dintre ultimele bastioane ale umanității presupune sacrificii extreme și o voință de fier dincolo de limitele de care credea că nu este capabilă să treacă. Întâlnirea cu doi frați, tânărul Vlad și adolescenta Vanessa, va fi punctul de cotitură înspre decizia ultimă. Pe cine mai poate salva? Ce forță îi poate da dreptul să se joace cu vieți inocente? Poate să își regăsească sentimentele de iubire în pofida apocalipsei care pare să fi distrus totul în calea ei? Care este soluția pentru Zona Zero?

         Răspunsul este un roman în același ritm alert și imprevizibil cu care Lavinia Călina ne-a obișnuit din primele sale cărți. Aventura vieții și a morții este doar un pretext pentru o poveste care te va zdruncina din temelii și care te va captiva pe de-a întregul. Lupta pentru supraviețuire a început!”

Personaje

Elena – “The sfârcuri rebele”

1a93013fc70beb20cf167ebd010d3f4b

Vlad – “The obsesie nesănătoasă cu soră-sa”

thumb_colourbox3139179

Sorin – ”The MUIE, BĂI! MUIE!”

nicolae-guta1

 

        Bună, cititori! Mai sunteţi pe aici? A, da?  Ce mă bucur:D

        Am revenit azi, în ziua aceasta, cu o nouă recenzie, tot la o carte românească, pentru că aşa cum am spus şi în postul anterior, blog-ul acesta este dedicat în special autorilor romani. Aşa că azi o să recenziez romanul ,,Zona Zero”, de Lavina Călina, super autoarea care a scris şi ,,Ultimul avanpost’ dar şi ,,Neamul Corbilor’’, ambele (amântreiele, căci UA are şi o continuare) citite şi iubite de subsemnatul. Toate aceste cărţi sunt de cel puţin 8 Pocahontas şi tare aş întreba-o pe Lavinia care e secretul ei, de reuşeşte să scrie cărţi atât de captivante.

        Romanul cu pricina, Zona Zero, este tot de la editura Herg Benet şi nu pentru că aş fi sponsorizat de ei (dar hei, dacă cineva de pe acolo citeşte rândurile astea – să ştiţi că nu m-ar deranja – *wink, wink*). Pur şi simplu aşa s-a nimerit, mai ales că deţin multe cărţi de la ei ( vreo 20. cred?). Și pentru că şi ei se axează pe publicarea şi promovarea autorilor români, înseamnă că o să citiţi numele editurii destul de des pe aici!

        Deşi, pentru că urăsc să fiu ipocrit/mincinos, trebuie să precizez că acesta cartea a fost un cadou din partea autoarei, nu pentru recenzie, ci pentru că am făcut parte din Secret Santa, organizat de Alina de la Alina+cărţi de pe Youtube (link: https://www.youtube.com/channel/UCwWVeEcx5LgOlCa8Nmaz2sQ), iar Lavinia s-a nimerit să fie Moşa mea (yes, I’ll go with that!). O să pun o poză alături cu cadoul de la Lavinia şi dacă vreţi să mă priviţi deschizând pachetul şi să muriţi de ciudă, există şi un clip pe Youtube (link: https://www.youtube.com/watch?v=n5WnK8XyPHU )

        Aşa. Revenind la Mioriţa noastră.

Despre ce este vorba?

        Pe scurt? E vorba despre un virus care face pe misteriosul  şi nu ne spune care-i treaba cu el, de unde vine, cum acţionează şi de ce – elemente omise de autoare intenţionat, ca să ne stimuleze şi să ne frământe creierele ca pe aluat (Lavinia, so sneaky!). El viruso ajunge de la o simplă răceală, la o pandemie ultra-activă, care decimează 99% din oamenii plictisitori ai planetei. Iar prin decimează vreau să spun că îi transformă în zombi mâncători de carne fragedă de om, plină de euri şi marijuana, lăsand în urmă cele mai intereante persoane ever. Not! În urmîă rămân nişte scursuri, printre care, ce-i drept, se mai găsesc şi oameni faini. Dar şi ăia mutilați de disperarea istoriei în care se găsesc. Resturile astea de umanitate se grupează pentru a rezista atacurilor neoamenilor, chiar dacă aşa riscă să fie eliminaţi chiar de semenii lor.  Povestea debutează cu o tragedie, aşa cum ne-a obişnuit draga noastră torţionară emoţional, Lavinia, cu madame Elena, căruia îi moare bărbatul proaspăt achiziţionat. În braţe. Aşa le trebuie dacă au îndrăznit să găsească dragostea adevărată. Nesimţiţii!

        Şi ca să vezi surpriză, suspans, explozii, bum-pow-boom-chika-bow-wow – Elena şi încă o tipă din spital (căci acolo moare soţul Elenei, într-un mod foarte romantic), sunt salvate de o grupare gen Matorii lui Pocahontas, care au un buncăr, ceva, şi le iau pe fete acolo, redându-le astfel speranţa la supravieţuire. Sau aşa cred ele.

         ŞI ASTEA ÎS DOAR PRIMELE 10 PAGINI, OAMENI BUNI!

        Ceea ce urmează sunt o serie de răsturnări situaţie specifice Laviniei şi pe care un om normal nu le-ar putea prevedea, trădări, personaje pe care mi-aş dori din tot sufletul să  le fac desert pentru Paraziţi (aia de’s infectaţi de virusul misterios. practic, nişte zombi mâncători de oameni). Personajele de genul fiind de asemenea un lucru specific romanelor Laviniei, numai eu ştiu cum am rezistat lecturii ,,Neamului corbilor’’, fără să arunc cartea din frustrare.  Când să mă ataşez şi eu de cineva – pac!- Lavinia îl omoară sau îl face să pară un om de  doi bani. Oameni buni, vă avertizez! Nimic nu e ceea ce pare!

        (Sneeeeeky, Lavinia sneeeeeeky!)

        A şi finalul. Mda. Finalul. Sper că aveţi abonament la psihiatru, că o să aveţi nevoie de unul. E unul din cele mai compacte finaluri citite de mine în ultima perioadă, cu răsturnări de situaţie, cu emoţii şi cu explozii care se preling într-un ritm atât de alert, încât ameţeşti şi începi să te plimbi cu cartea prin casă pentru că nu poţi sta nemişcat, când asemenea dinamitate transpiră prin porii cărţii! E atât de impactant emoţional şi de real, aş putea zice, încât ai nevoie de câteva zile să îţi revii după ce ai citit ultimul cuvânt.

        Lavinia – dacă finalizezi ,,Ultimul avanpost’’ aşa, te avertizez. Ştiu unde locuieşti!

        *evil laugh*

        Cartea este un elogiu adus sacrificului, dar și forței și dorinței umanității de a se salva din nebuloasa disperării. Este un roman actual, la standarde internaționale și ușor de parcurs, însă fără a fi o lectură facilă. Se observa naturalețea cu care Lavinia scrie și aceasta – vă promit eu – o să ajungă departe de tot, dacă o ține în ritmul ăsta.

Ce mi-a plăcut?

         Oare de unde să încep?

        Cred că cel mai mult mi-a plăcut că textul are feelingul unui roman de Lavinia Călina. Pentru mine e foarte important ca vocea cuvintelor unui autor, să rămână constantă şi să îi recunosc stilul dintre o mare de alte texte. Aşa că bravo, Lavinia. Ai reuşit să te individualizezi, iar asta în sine este o artă la care mulţi aspiră, dar eşuează lamentabil.

        Umorul e o altă trăsătură reprezentativă si pe care eu o savurez prin recitiri constante. Deşi, având în vedere natura tragica a romanului, aici a fost mai puţin dezvoltat faţă de ,,Ultimul avanpost’’. Este un umor urban, accesibil şi deloc pretenţios. Exact aşa cum îmi place mie, iar pentru asta cartea a primit puncte în plus. Sunt curios cu s-ar descurca autoarea cu o satiră gen ,,Zilele amanţilor’’. Eu cred că foarte bine! Lavinia reuşeşte să construiască personaje atât de sarcastice, încat cred că aş putea fi ori prieten foarte bun cu ele, ori să le pălmuiesc. Deşi cred i-aş pălmui pe mulţi dintre ei. Dar asta pentru că îmi place să pălmuiesc oamenii.

         Că tot veni vorba despre personaje, autoarea nu utilizează un număr foarte mare, dat fiind numărul mic de pagini. Dar lucrează cu ce are şi reuşeşte să le dăruiască complexitate şi individualitate, chiar dacă prea puţină pentru gusturile mele (hei, îs recenziile mele – o să vorbesc despre gusturile mele + sunt narcisist și egocentrist AF). Însă ceea ce e surprinzător, este realitatea cu care sunt cusute aceste personaje. Cred că toţi oamenii (în special românii) ar reacţiona aşa cum au făcut-o personajele Laviniei, în situaţiile de criză apocaliptică. Eu cred că americanii exagerează cu eroismul şi sacrificiul şi utopismul personajelor lor. Lavinia vine cu ceva nou, plauzibil şi revigorant, mai ales în literatura autohtonă. Ne prezintă oameni adevăraţi şi cu multitudinea faţetelor adiacente lor. Ne prezintă oameni disperaţi, oameni ce profită de pe urma tragediei altora, oameni egoişti şi în contrast, oameni altruişti. Ne prezintă oameni urmăriţi de trecut şi oameni fără viitor. Iar să creezi aşa ceva, îţi trebuie talent, mai ales într-un număr restrâns de pagini (240)!

         Romanul ne arată cât de complicaţi suntem noi şi cum, în situaţii limită, aspecte mai puţin cunoscute ale personalităţii noastre, ies la suprafaţă, distrugând preconcepţiile noastre cu privire la acest sine fluid numit – eu -. Consider că o carte bună e aceea care te face să îţi pui întrebări de tot felul. Iar ,,Zona zero’’, nu de puţine ori, m-a făcut să mă întreb eu cum aş reacţiona pus în faţa acestor evenimente.

           Un singur cuvant: seppuku, darling!

        Mi-a plăcut că romanul e construit ca o Sală a Oglinzilor. Nimic nu e ceea ce pare şi când ai crezut că ţi-ai înfipt ghearele în realitate, Lavinia vine si te pocneşte şi îţi râde în faţă, răsturnând şi distorsionând imaginea de asamblu pe care ţi-ai făcut-o. Apoi, după ce suferi ca un câine pe tot parcursul romanului, când toate personajele pe care le îndrăgesti suferă într-un fel sau altul, autoarea îţi trânteşte un final şocant. În cade cerul în cap, apa norilor te îneacă, îţi dai seama că e de fapt e benzină şi că în faţa ta Lavinia e cu un chibrit aprins. Râde inocent şi îţi spune ,,Glumeam, nu am de gând să fac asta”. Te ia de mână şi te îmbrăţişează. Te sărută pe obraz şi îţi şopteşte la ureche:

         ,,- Si iu in hel, sacăr!’’

        Apoi tot universal tău se dărâmă. Mori de ciudă, frustrare, şoc şi evident ajungi în iadul întrebărilor.

         Aşa-i că vrei să citeşti romanul acum?

Ce nu mi-a plăcut?

         Sunt foarte puţine lucrurile care nu mi-au plăcut. Lavinia are un stil alert, toate cărţile ei se citesc super repede şi rămân cu tine multă vreme după încheierea lecturii. Însă de data asta, mi s-a părut puţin prea grăbită cartea. Totul s-a întâmplat prea repede şi nu am avut timp să mă identific cu nici un personaj şi nici să le cunosc prea bine. Nu de alta, dar se prezentau şi deja mureau. Aş fi vrut mai multă istorie personală, mai mult monolog intern şi mai multă vulnerabilitate.

        Problema este că, acesta fiind un roman de sine stătător şi nu o serie, dezvoltarea personajelor a fost sacrificată pentru a fluidiza acţiunea şi pentru a face cartea să se citească repede. Un lucru bun dacă ar fi fost o trilogie, unde ai loc şi timp să detaliezi ceasul și profilul psihologic al protagoniştilor şi să faci cartea să ia amenzi usturătoare pentru viteză. Dar fiind un roman de sine stătător, a părut că-i lipseşte ceva. Si nici numarul foarte mic de pagini nu a ajutat. Uneori personajele par puțin clișeice, tocmai pentru că nu am avut timp să le cunoaștem și să ne îndrăgostim de ele.

            Acestea fiind spuse, nu a denaturant în nici un fel lectura şi e mai mult o chestiune de preferinţe personale. Dar cred că mai mulţi cititori ar putea fi oarecum nesatisfăcuţi de acest mic inconvenient. Aşa că aş fi mai mult decât încântat să citesc în prequel despre cum au fost afectate vieţile fiecărui personaj în parte şi plasat înaintea debutului romanului ,,Zona zero”. S-ar putea numi ,,Zona minus unu”. Saaaaau poate nu J.

Concluzia

           Eu recomand cu cea mai mare încredere acest roman, dar şi tot ce a scris Lavinia până acum. Din popor se aude că bijuteria coroanei ei este seria Ultimul Avanpost. Deşi este una dintre cele mai bune serii citite de mine anul trecut, trebuie să recunosc că preferata mea e ,,Neamul corbilor’’. Asta poate pentru că prefer genul fantasy, prima serie fiind o distopie tricoloră (is that a thing? I don’t know).

         Deci practic, fugi şi cumpără cartea pentru că merită banii. Nu doar pentru că e bună, dar şi pentru că e scrisă de o autoare româncă şi este timpul să ne susţinem valorile. Bonus: cei de la Herg au schimbat în sfârşit formatul colecţiei Avern şi nu mai e ăla mic şi enervant, ci e paperback-ul standard şi frumos! Deci o să arate super pe rafturile tale… Sau pe patul tău, pe podea, geantă, papuci – dacă eşti ca mine şi nu mai ai loc unde să îţi ţii micile comori.

Ce au zis alţii?

– Eu nu aş sacrifica nici măcar un pufulete pentru altul!

– eu

https://www.goodreads.com/book/show/27212124-zona-zero

https://yukiblack.wordpress.com/2015/11/29/zona-zero-de-lavinia-calina-recenzie/

http://literaturapetocuri.ro/zona-zero-de-lavinia-calina-editura-herg-benet.html

Advertisements

4 Comments Add yours

  1. Loredana M. says:

    Îmi place la nebunie cum scrii tu recenziile, chiar merg parcurse mai uşor aşa! 😄 Am prins şi ideea, cum că merită cumpărată cartea şi citită, dar şi textul recenziei e fain. 😁 Keep up the good work!

    Like

  2. Mulțumesc mult! Ești o drăguță! Dacă o citești, sa îmi spui cum ți s-a părut!

    Like

  3. Iuliana S. says:

    Pentru început vreau să spun că în timp ce-ți citeam recenzia, m-a trăsnit inspirația de a face o serie de ilustrații pe baza a ceea ce ai scris aici ( deci faza cu – „Mi-a plăcut că romanul e construit ca o Sală a Oglinzilor. Nimic nu e ceea ce pare şi când ai crezut că ţi-ai înfipt ghearele în realitate, Lavinia vine si te pocneşte şi îţi râde în faţă, răsturnând şi distorsionând imaginea de asamblu pe care ţi-ai făcut-o.”- m-a spart :)) ) Oh boy, oh boy, so many ideas going through my head right now XD
    Anyway, back to the review. Chiar îmi plac recenziile tale, sunt așa de animate și cute și funny și aaaaghh :)) Ține-o tot așa! ^_^ Eu acuma citesc Zona Zero și până acuma îmi place! Sunt curioasă cum va decurge acțiunea în continuare!
    Again, keep up the good work! 😉

    Liked by 1 person

    1. Awwwwww! Cel mai perfect comment ever! Vreau sa vad si eu ilustratiile! >:d< Sa ma anunti ce parere ai avut de final!

      Like

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s